M-am trezit alergand prin ploaie razand, ca un copil. Si mi-a placut. La nebunie. Astazi am repetat experienta de saptamana trecuta cand, plecand din oras, unde am fost la un suc avec ma meilleure amie, o ploaie torentiala s-a pornit de parca ma chema. Si nu am putut rezista. Pana in statia de taxiuri. Dar cert e ca pana acolo m-am udat pana la piele dar nu mi-a parut rau. Daca pana atunci eram putin ( mai mult) cam morocanoasa, aventura prin ploaie clar m-a binedispus instantaneu si mi-a adus aminte de o zi draguta de vara, de cand eram mica si ma intorceam de la biserica cu sora mea, prin ploaie, alergand pe mijlocul strazii in picioarele goale. O zi frumoasa de care mi-e dor dar pe care am retrait-o din plin.
De-abia astept urmatoarea ploaie!