Soarta s-a jucat cu noi. A aruncat zarurile iar noi am fost "norocosii" ghiniosti de a juca la ruleta destinului.Asadar, ne-am intalnit.Fara voia noastra.Desigur, era un plan pentru a ne face sa credem ca nu noi suntem protagonistii.Dar am cazut in plasa capriciosului Cupidon.Cand...nu ma intreba caci nici eu nu stiu.Ne-am intalnit, in sfarsit.Dar camerele nu erau pe noi.Si totusi, povestea este a noastra, noua ne apartine noi am facut-o caci noi am permis ca acel ceva divin ce apoi avea sa devina cosmarul meu, am permis sa se intample.
Era o seara de primavara cand ne-am cunoscut.Imi aduc aminte cu nostalgie ca m-ai intrigat.M-a intrigat indiferenta pe care mi-o aratai.Dar mai tarziu aveai sa-mi descoperi ca si tu ai incercat acelasi sentiment asupra mea - ai fost la fel de intrigat, dar nu de indiferenta mea.De rasul meu.De rasul meu colorat, copilaresc, vesel, contagios, venit din strafundul sufletului.Am crezut ca e un lucru bun.Dar abia acum, dupa atata amar de vreme, cand am mintea mai limpede, realizez ca nu era rasul meu obisnuit, vesel si adevarat, ci un ras nervos. In seara aia era un nervos pentru ca tu ma tratai cu indiferenta , raceala , ca pe un copil care mai are multe de invatat si de facut.Si totusi , rasul acela nervos mi-a mai dat o sansa la tine. Credeam ca totul incepe si se termina tot in acea seara.Dar ai avut tu grija ca acea seara sa fie doar inceputul.Am plecat fiecare pe drumul lui.Si te-am uitat.
Pentru ca tu ai permis asta timpului. Te-ai jucat cu timpul ca sa ma faci sa te uit , dar nu indeajuns de mult cat sa nu imi mai aduc aminte de tine atunci cand aveai sa ma regasesti.Si ai reusit, pentru ca asa ai vrut. Nu pentru ca as fi sperat vreo clipa sa o faci. M-ai gasit si visul a inceput.
Erai Fat-Frumosul meu in varianta moderna : inteligent, sensibil si atent. Erai Fat-Frumos, intruchipat in om, facut din carne si oase.Nu un vis, o iluzie sau un inger. Am petrecut impreuna atata timp.Am stat amandoi si am privit cum pleaca primavara si tot impreuna am intampinat vara .Impreuna si totusi separat. Suportam fericirea celor din jurul nostru, privirile indragostitilor, rautatile lor, caldura verii , zgomotul infernal al tramvaiului si distanta formata din kilometri ce pareau a fi pe zi ce trece mai multi, numai cu ajutorul gandurilor pe care le imparteam eu si cu tine. Ne completam intr-o oarecare masura. Erai omul fidel noptii, pe cand eu nu suportam o noapte pierduta.Si cu toate astea, am inceput sa fiu ca tine .Asteptam noaptea ora la care stiam ca ti se va face dor.Abia dupa ce imi dadeai intalnire in vis, capul meu isi gasea locul pe perna. Caldura si asteptarea au fost infernale.Au fost raul necesar la acea vreme.
Si cand intr-un final, asteptarea a luat sfarsit, inchipuirile nu au corespuns realitatii. Si acum ma intreb ce s-a intamplat.Pentru ca "noi" a existat de cand ai decis sa imi impartasesti gandurile tale.Pentru ca ai fost singurul care a facut-o.Am primit fara sa dau nimic in schimb.Eram strans legati unul de celalalt. Ne petreceam fiecare noapte impreuna.In vis.Dar cand visul a devenit realitate, ruptura nu a intarziat sa se produca.Poate ca visul nu trebuia sa se materializeze.Uneori imi doresc ca asta sa nu se fi intamplat, pentru ca inca te-as fi avut noptile si in vis.Dar acum am crescut si ma bucur nespus ca nu ma mai hranesc cu himere.Asa a fost cel mai bine.Ca noi doi sa pierdem jocul asta.
Stii ca nici zeii nu i-au rezistat nazdravanului Cupidon? Nici insasi Afrodita, cea care l-a zamislit, nici insusi Zeus, zeul suprem al Olimpului. Deci cine am fi fost noi?De ce i-am fi rezistat noi? Cu ce drept?
Pana gasesc raspunsul la intrebarea asta, dragul meu, o sa continuam sa ne intalnim in acelasi loc in care inca iti pot vorbi.
Asadar, acum iti spun eu tie : NE VEDEM IN VIS !