Lorelei

Lorelei...din punctul meu de vedere este una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana.O carte simpla, usor de citit dar care iti aduce aminte si de copilarie.
As vrea sa citez scrisorile pe care Luli i le trimite lui Catul Bogdan sub o forma anonima la inceput, apoi semnate Lorelei.

1."Totul ne desparte pe tine si pe mine : distanta, oamenii, viata si poate si destinul. Ti-aduci aminte?Ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cezar, fara ca nimeni sa isi inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptului vine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale : departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari : raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus : " Cu-cu". Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei.Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund."

L.

2."Am visat azi-noapte un ses inflorit cu o carare la mijloc si o piatra mare la capat, o piatra neteda si alba, lucind in soare. M-am incercat in joaca sa o dau la o parte. Apoi, infierbantata, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Misunau gandacii si viermii subt piatra alba. Si, ingrozita, m-am desteptat din somn.
Mi-e inima sura ca o minge de sare lucrata in ocne. Cine nu cunoaste truda si setea inchise intr-un bulgare de sare sa stea la o parte."

Lorelei

3."Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei picatura.
De ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung pana la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea-si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe subt ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa subt cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum : Ascultati, voi toti, bucuria si durerea mea."

Lorelei

4."Ramas bun.
Ma numesc numai Lorelei.Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre : numai ghimpi curbi care au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului, cu el imi incing mijlocul si ma duc."

Lorelei